Cafeneaua dintre nori

Sec, gol, tulbure, fals, searbăd, absurd este orice lucru care nu se roteşte în jurul lui Hristos. La aceast postulat nu există nici un amendament . Toţi cei care au păcalit această axiomă s-au trezit  goi, desculţi, nesiguri, cuprinşi de frică sau îmbătaţi de vinul băut din paharul fetei morgana.  Au existat mereu temerari  care în numele teribilismului au ales să-ţi bată propria lor monedă, să-şi tipărească chipul lor, să-şi scrie cu litere de ceară istoria, oameni care au crezut că dacă işi vor încuia orologiul în seif vor putea împiedica albirea părului, mărirea colesterolului  sau creşterea unghiilor.  Nimeni nu se poate plânge că nu a fost liber să-şi testesteze imponderabilitatea sau că nu a fost liber  să-şi cioplească papucii lui de lemn. Tuturora li s-a pus pe frunte la venirea în această pribegie o diademă eclatantă tesută din perle, minute, ceasuri si vremi. Unii au ales să le numere ca pe un rozaliu în timp ce alţii şi-au plecat capul lasând ca acest dat să le alunece la picioarele lui Hristos devinind astfel veşnici şi liberi de număratoarea apusurilor.  Frica morţii s-a preschimbat astfel in bucuria învierii, durerea trecerii a primit o haină stralucitoare pentru că orice este pus la picioarele lui Hristos capată straluciri nebanuite.

Căsătoria sau unirea celor doi în vederea acelui unu născut, nu are cum să ocoloească aceste adevăruri. Cafeaua de dimineaţă sau ceaiul de seară vor avea aromă doar atunci când fiecare în dreptul lui va fi trecut mai intâi prin cafeneaua cerului. Totul începe cu El şi se termină în dreptul Lui. Doar aşa putem avea viaţă. Doar pe calea asta este nădejde. Diagnosticul preponderent atribuit atucni când ceva nu funcţioneaza în acestă unire este lipsa comunicării şi da, este adevărat. Lipsa comunicării cu El pentru că atunci când îl vezi pe El ţi se luminează faţa de bucurie, ţi se micsorează îngrijorările, dispar fricile, fug umbrele si apar orizonturi necreionate până atunci. Defapt toate acestea nu-s decât consecinţe fireşti ale dezbrăcării şi detronării eu-lui. Acolo în cafeneaua cerului cu iz de veşnicie aşteptările noastre sunt reduse la una singură, aceea de a-l vedea pe Hristos glorificat în toate ceasurile vieţii noastre. Acolo dorinţele, visurile şi pasiunea Lui devin laitmotivul pribegiei noastre. Acolo necuprinsul Lui este turnat peste finitul din noi si astfel aroma cafelei servită cu El ne vindecă de ambiţiile noastre de o clipă, de nevoia de a avea dreptate, de dorinţa de a fi razbunaţi….

O adâncul înţelepciunii lui Dumnezeu…

Advertisements

2 Comments Add yours

  1. Danny Murza Detroit says:

    Hai sa ne întâlnim la cafeneaua dintre nori…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s