În numele vulnerabilităţii

Să iubeşti este sinonim cu a fi vulnerabil. Iubeşte si cu siguranţă inima ta va fi stoarsă și probabil frântă. Dacă vrei insă să te asiguri că ea va fi intactă va trebui să ai grijă să nu dai inima  ta nimănui, nici măcar unui animal. Inveleşte-o cu grijă în tot felul de hobby-uri și permiţe-ţi un pic de lux. Asează-o cu grijă în sicriul iubiri de sine…dar nu uita că în acel cavou rece, întunecos fără nici o adiere  sau mișcare, inima ta se va schimba. Nu va mai fi vulnerabilă.Va fi de stană, impenetrabilă, iremediabilă pentru că singurul loc, în afara cerului unde inima ta poate fi într-o siguranță absolută, la adăpost de orice pericol sau perturbare este Iadul… spunea C. S. Lewis.

Duhul lumii acesteia ne-a învăţat cum să trăim în siguranţă. Cum să ne trăim zilele demarcându-ne mereu teritoriul. Am devenit extrem de suspicioşi şi plini de frică şi toate astea pentru că în mod hilar avem ceva de apărat. O imagine, o reputaţie, o carieră … Ne-am pricopsit cu acest instinct de conservare, izvor al dualismului, muza prefăcătoriilor şi recuziterul măştilor de carnaval. De multe ori alegem să nu iubim pentru că ne este frică că s-ar putea să fim iubiţi şi apoi conversaţiile lungi s-ar putea să nască întrebări sincere la care să nu fim pregătiţi să răspundem. Alegem aşadar superficialitatea, răspundem politicos cu o întrebare şi căutăm cu disperare pârleazul pe unde să ne facem nevăzuţi.  Ştiţi de ce? Pentru că inima noastră ascunde tenebre, umbre şi minciuni. Hristos, Lumina lumii a venit să strălucescă în adâncul fiinţelor noastre, să ne smulgă din carnavalul umbrelor, să stârpească întunecimile, să ucidă fricile, să mistuie nedesăvârşirile şi să ne îmbrace în translucidul neprihăniri Lui.  În Hristos nu este nici o condamnare. Putem lăsa garda jos. Nu avem nimic de apărat. El ne ştie faptele, atitudinile şi motivaţiile. Totul este gol şi descoperit înaintea Lui. În tot acest vacarm doar vocea Lui contează. Părerea Lui face diferenţa, iar El se prezintă fiecăruia ca un mare preot milos. Crucea Lui a desfiinţat competiţia şi a omorât pentru totdeauna concurenţa. Cu toţii suntem de acum egali iar părtăşia în slăbiciuni este de departe mult mai aromată decât  dialogurile reci ale realizărilor. Descuiaţi cavoul rece al egocentrării. Lărgiţi-vă inima. Lăsaţi-vă iubiţi de El iar apoi iubiţi fără măsură iar ca să fiţi cu un pas înaintea diavolului, gandiţi-vă la 5 întrebări pe care nu aţi vrea ca cineva să vi le pună vreodată. Căutaţi-vă musai un prieten(a) cui să i le împărtăşiţi, rugaţi-l(a) să vi le pună mereu ş-apoi nu uiţaţi să savuraţi aroma părtăşiei în slăbiciuni. Hristos mirele nostru ne va curăţa şi va face ca păcatele noastre roşii precum cârmâzul să fie albe ca zăpada…pentru că El tot ce începe duce la bun sfârşit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s