Selah

Caci chiar dacă smochinul nu va înflori, vița nu va da niciun rod, rodul maslinului va lipsi, oi cîmpiile nu vor da hrana, oile vor pieri din staule, oi nu vor mai fi boi în grajduri, (18) eu tot ma voi bucura în Domnul, ma voi bucura în Dumnezeul mîntuirii mele! Hab 3:17-18

Versetele de mai sus  sunt destul de citate în predici și nu numai. Pe lângă forța motivatoare însă, atunci  când sunt rupte din context ele aduc de cele mai multe ori frustrare și dezamăgire pentru simplul motiv că nu găsesc în noi, în mine cel puțin, relaxarea de a umbla cu Domnul dincolo de circumstanțe. Azi mi-am găsit pacea, iar aceasta vine din începutul capitolului 3. De fapt Habacuc își cântă această rugaciune. Capitolul 3 este plin de ‘selah’, oprire. Așa începe si așa se termină: De cântat cu instrumentele cu coarde…lăute, chitare si … chiar si cu pianul care este dealtfel un instrument cu coarde. Începutul capitolului 3 este fenomenal: fiți atenți cel ce spune că circumstanțele nu contează:  Măreţia Lui acopere cerurile, şi slava Lui umple pămîntul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mîna Lui pornesc raze, şi acolo este ascunsă tăria Lui. Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui.  Se opreşte, şi măsoară pămîntul cu ochiul; priveşte, şi face pe neamuri să tremure; munţii cei vecinici se sfărîmă, dealurile cele vechi se pleacă; El umblă pe cărări vecinice. Tu despici pămîntul ca să dai drumul rîurilor.  La vederea Ta, se cutremură munţii; se năpustesc rîuri de apă; adîncul îşi ridică glasul, şi îşi înalţă valurile în sus.  Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale cari pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte. Tu cutreieri pămîntul în urgia ta, zdrobeşti neamurile în mînia Ta. Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău; sfărîmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelii pînă în vîrf.  Străpungi cu săgeţile Tale capul căpeteniilor lui, cari se năpustesc peste mine ca furtuna, să mă pună pe fugă, scoţînd strigăte de bucurie, ca şi cum ar fi şi mîncat pe cel nenorocit în culcuş.  Cu caii Tăi mergi pe mare, pe spuma apelor mari.

Da!!! Cand îl vezi pe Dumnezeu în felul ăsta, nu mai cotează floarea măslinului și nici rodul viței. Aici e forța acelui cuvânt ”selah’, oprire. Dacă vrem ca circumstanțele să nu conteze musai ne trebuie un ‘selah’.  Neapărat trebuie să ne oprim și să privim în sus. Am auzit vorbind astăzi pe cineva despre puterea telescopului. Când vezi galaxiile nu mai contează când și cum a căzut guvernul Ungureanu!! Greșesc?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s